fbpx

ALPHAVILLE

Marian Gold

Grupul synth pop de origine germană Alphaville s-a bucurat de succes în Statele Unite cu hiturile lor timpurii “Forever Young” și “Big in Japan” și a continuat o carieră de durată în Europa, America de Sud și Asia. Alphaville a fost format de vocalistul și textierul Marian Gold și interpretul la clape Bernhard Lloyd, ambii fiind foști membri ai Nelson Community, un colectiv de artă multimedia cu sediul la Berlin.

Gold si Lloyd au facut parte dintr-o formatie de scurtă durată numită Chinchilla Green (alți membri au început să formeze trupele Melody Nelson și Girl Next Door), iar cand Lloyd a început să pună bazele unei noi trupe cu muzicianul Frank Mertens în 1982, Gold a fost invitat să solistul vocal. Inițial cunoscută sub numele de Forever Young, trupa a împrumutat numele Alphaville din binecunoscutul film din 1965 de Jean-Luc Godard. În 1983, Alphaville a încheiat un contract internațional cu casa de discuri WEA, iar în anul următor au lansat single-ul lor de debut “Big in Japan”. Cântecul a devenit rapid un mare succes la nivel mondial, iar primul album al lui Alphaville, Forever Young, a urmat repede.

În ciuda succesului brusc al trupei, Frank Mertens a decis să părăsească trupa până la sfârșitul anului 1984, iar fostul membru al Chinchilla Green, Ricky Echolette, chitară și clape s-a alăturat grupului. În 1986, Alphaville a lansat al doilea album, Afternoons in Utopia, care a introdus un sunet mai luxuriant și mai ambițios pentru trio, cu zeci de muzicieni care au contribuit la proiect în studio, iar pentru cel de-al treilea LP, The Breathtaking Blue, trioul a colaborat cu producătorul Klaus Schulze, fost membru al Tangerine Dream și Ash Ra Tempel. Grupul a invitat mai mulți producători și regizori de film remarcabili să creeze videoclipuri pentru fiecare dintre cele nouă melodii ale albumului, care au fost lansate sub titlul colectiv Songlines; unul dintre videoclipuri, Balance, a câștigat Premiul Academiei pentru cel mai bun scurtmetraj animat din 1990.

În 1992, Marian Gold a lansat un album solo, iar Alphaville a început să lucreze la al patrulea album; înregistrările au avut loc pe parcursul a doi ani, iar în 1993, grupul a luat o pauză și a susținut primele spectacole live în Liban și Finlanda. Albumul Prostitute a fost în cele din urmă lansat în 1994, iar în 1996 Ricky Echolette a părăsit Alphaville în vreme ce grupul se pregătea pentru un turneu mondial la Londra. (Câteva melodii și spectacole ale lui Echolette vor apărea pe următorul album Alphaville, Salvation din 1997.) Alphaville a susținut concerte frecvent în Europa și America de Sud și a sărbătorit primii săi 15 ani în 1999 cu Dreamscapes, o retrospectivă audio ambițioasă formată din opt discuri, iar curând după aceasta au început să lanseze muzica lor în Europa prin propria lor casă de discuri.

În același an, Salvation a fost lansat cu întârziere în Statele Unite, iar grupul a sărbătorit, concertând pentru prima dată în America, în Salt Lake City, concerte care au fost filmate și lansate pe DVD-ul Little America. În 2003, Bernhard Lloyd și-a anunțat plecarea din Alphaville; componența oficială a grupului a fost apoi Gold – voce, Martin Lister (regizorul lor muzical) – clape și claviatură, Dave Goodes – chitară și Jakob Kiersch – percuție. În 2010, după câțiva ani de turnee permanente, emisiuni live și lansări de remixuri și diverse proiecte solo, Alphaville s-a întors cu albumul Catching Rays on Giant, primul lor efort comercial în peste un deceniu.

În mai 2014, Lister a murit în mod neașteptat. Sarcinile sale au fost preluate de Carsten Brocker. Basistul Maja Kim s-a despărțit de grup în 2016 și a fost înlocuit de Alexandra Merl. În anul următor, Alphaville a lansat cel de-al șaptelea album, Srange Attractor.